Afişez elemetele după tag: mate
Maté, sau Yerba maté, nu este un ceai. Este o infuzie de frunze a unei specii de ilice, Ilex
paraguariensis. Această plantă nu este sub nici o formă înrudită cu plantele obişnuite de ceai
(Camellia sinensis). Acest arbore aparţine familiei Aquifoliaceae şi creşte între paralelele de 10°
şi 30° în bazinele râurilor Paraná şi Paraguay din America de Sud. Este o plantă tropicală sau
subtropicală, ce necesită temperaturi mari, umiditate mare şi până la 1500 mm de precipitații
anuale.
Maté este de obicei asociat cu cowboii din pampasul Americii de Sud, dar este popular în toată
partea de sud a Americii Latine. Guaranii şi Quechua, din regiunea amintita, beau infuzie de
iarbă mate încă din timpuri pre-Colombiene. Potrivit tradiţiei lor, este darul unui bun Dumnezeu.
În Brazilia Mate se chema ă Chimarrão sau cimarron.
Denumirea de "Mate" provine de la cuvântul Quechua "matí" care este numele ploştei
(Lagenaria vulgaris) care este tradițional folosit ă pentru a bea infuzia.
Băutorii de Maté pun una peste alta frunzele pe una din pările vasului rotund (adesea numită
ploscă) şi apoi toarnă apa fiartă in partea liberă a vasului. Maté se bea cu bombilla - un pai având
la un capăt un filtru cu formă de lingură. Băutura Maté este un eveniment social in timpul căruia
plosca şi paiul sunt pasate de la unul la altul.
S-a pretins că mate ar conţine un comus special, ‘mateine', care se aseamănă cofeinei, dar fără sa
dea efectul de dependenţă. Mateina a fost revendicat ă ca fiind un stereoizomer al cofeinei dar,
cu toate acestea, substanţă diferit ă . Oricum, acest lucru este imposibil deoarece cofeina nu are
stereoizomeri. Astfel, mateina e un sinonim al cofeinei. Maté poate conţine în frunze aproape
aceeaşi cantitate de cofein ă ca şi boabele de cafea. Datorit ă modului de preparare, la sfârşit o
ceașca de mate, în general, conţine mai puţină cofeină decât o ceaşcă de cafea. Maté mai conţine
doua alte xantine (compuşi ca şi ai cofeinei): teobromine (ca şi în boabele de cacao) şi teofiline
(ca şi in ceaiul obişnuit) care are efect asemănător cu al cofeinei.
A fost dovedit ca maté are o puternică capacitate anti-oxidantă şi poate reduce câteva efecte oxidative ale
stresului asupra organismului.
paraguariensis. Această plantă nu este sub nici o formă înrudită cu plantele obişnuite de ceai
(Camellia sinensis). Acest arbore aparţine familiei Aquifoliaceae şi creşte între paralelele de 10°
şi 30° în bazinele râurilor Paraná şi Paraguay din America de Sud. Este o plantă tropicală sau
subtropicală, ce necesită temperaturi mari, umiditate mare şi până la 1500 mm de precipitații
anuale.
Maté este de obicei asociat cu cowboii din pampasul Americii de Sud, dar este popular în toată
partea de sud a Americii Latine. Guaranii şi Quechua, din regiunea amintita, beau infuzie de
iarbă mate încă din timpuri pre-Colombiene. Potrivit tradiţiei lor, este darul unui bun Dumnezeu.
În Brazilia Mate se chema ă Chimarrão sau cimarron.
Denumirea de "Mate" provine de la cuvântul Quechua "matí" care este numele ploştei
(Lagenaria vulgaris) care este tradițional folosit ă pentru a bea infuzia.
Băutorii de Maté pun una peste alta frunzele pe una din pările vasului rotund (adesea numită
ploscă) şi apoi toarnă apa fiartă in partea liberă a vasului. Maté se bea cu bombilla - un pai având
la un capăt un filtru cu formă de lingură. Băutura Maté este un eveniment social in timpul căruia
plosca şi paiul sunt pasate de la unul la altul.
S-a pretins că mate ar conţine un comus special, ‘mateine', care se aseamănă cofeinei, dar fără sa
dea efectul de dependenţă. Mateina a fost revendicat ă ca fiind un stereoizomer al cofeinei dar,
cu toate acestea, substanţă diferit ă . Oricum, acest lucru este imposibil deoarece cofeina nu are
stereoizomeri. Astfel, mateina e un sinonim al cofeinei. Maté poate conţine în frunze aproape
aceeaşi cantitate de cofein ă ca şi boabele de cafea. Datorit ă modului de preparare, la sfârşit o
ceașca de mate, în general, conţine mai puţină cofeină decât o ceaşcă de cafea. Maté mai conţine
doua alte xantine (compuşi ca şi ai cofeinei): teobromine (ca şi în boabele de cacao) şi teofiline
(ca şi in ceaiul obişnuit) care are efect asemănător cu al cofeinei.
A fost dovedit ca maté are o puternică capacitate anti-oxidantă şi poate reduce câteva efecte oxidative ale
stresului asupra organismului.
Maté, sau Yerba maté, nu este un ceai. Este o infuzie de frunze a unei specii de ilice, Ilex
paraguariensis. Această plantă nu este sub nici o formă înrudită cu plantele obişnuite de ceai
(Camellia sinensis). Acest arbore aparţine familiei Aquifoliaceae şi creşte între paralelele de 10°
şi 30° în bazinele râurilor Paraná şi Paraguay din America de Sud. Este o plantă tropicală sau
subtropicală, ce necesită temperaturi mari, umiditate mare şi până la 1500 mm de precipitații
anuale.
Maté este de obicei asociat cu cowboii din pampasul Americii de Sud, dar este popular în toată
partea de sud a Americii Latine. Guaranii şi Quechua, din regiunea amintita, beau infuzie de
iarbă mate încă din timpuri pre-Colombiene. Potrivit tradiţiei lor, este darul unui bun Dumnezeu.
În Brazilia Mate se chema ă Chimarrão sau cimarron.
Denumirea de "Mate" provine de la cuvântul Quechua "matí" care este numele ploştei
(Lagenaria vulgaris) care este tradițional folosit ă pentru a bea infuzia.
Băutorii de Maté pun una peste alta frunzele pe una din pările vasului rotund (adesea numită
ploscă) şi apoi toarnă apa fiartă in partea liberă a vasului. Maté se bea cu bombilla - un pai având
la un capăt un filtru cu formă de lingură. Băutura Maté este un eveniment social in timpul căruia
plosca şi paiul sunt pasate de la unul la altul.
S-a pretins că mate ar conţine un comus special, ‘mateine', care se aseamănă cofeinei, dar fără sa
dea efectul de dependenţă. Mateina a fost revendicat ă ca fiind un stereoizomer al cofeinei dar,
cu toate acestea, substanţă diferit ă . Oricum, acest lucru este imposibil deoarece cofeina nu are
stereoizomeri. Astfel, mateina e un sinonim al cofeinei. Maté poate conţine în frunze aproape
aceeaşi cantitate de cofein ă ca şi boabele de cafea. Datorit ă modului de preparare, la sfârşit o
ceașca de mate, în general, conţine mai puţină cofeină decât o ceaşcă de cafea. Maté mai conţine
doua alte xantine (compuşi ca şi ai cofeinei): teobromine (ca şi în boabele de cacao) şi teofiline
(ca şi in ceaiul obişnuit) care are efect asemănător cu al cofeinei.
A fost dovedit ca maté are o puternică capacitate anti-oxidantă şi poate reduce câteva efecte oxidative ale
stresului asupra organismului.
paraguariensis. Această plantă nu este sub nici o formă înrudită cu plantele obişnuite de ceai
(Camellia sinensis). Acest arbore aparţine familiei Aquifoliaceae şi creşte între paralelele de 10°
şi 30° în bazinele râurilor Paraná şi Paraguay din America de Sud. Este o plantă tropicală sau
subtropicală, ce necesită temperaturi mari, umiditate mare şi până la 1500 mm de precipitații
anuale.
Maté este de obicei asociat cu cowboii din pampasul Americii de Sud, dar este popular în toată
partea de sud a Americii Latine. Guaranii şi Quechua, din regiunea amintita, beau infuzie de
iarbă mate încă din timpuri pre-Colombiene. Potrivit tradiţiei lor, este darul unui bun Dumnezeu.
În Brazilia Mate se chema ă Chimarrão sau cimarron.
Denumirea de "Mate" provine de la cuvântul Quechua "matí" care este numele ploştei
(Lagenaria vulgaris) care este tradițional folosit ă pentru a bea infuzia.
Băutorii de Maté pun una peste alta frunzele pe una din pările vasului rotund (adesea numită
ploscă) şi apoi toarnă apa fiartă in partea liberă a vasului. Maté se bea cu bombilla - un pai având
la un capăt un filtru cu formă de lingură. Băutura Maté este un eveniment social in timpul căruia
plosca şi paiul sunt pasate de la unul la altul.
S-a pretins că mate ar conţine un comus special, ‘mateine', care se aseamănă cofeinei, dar fără sa
dea efectul de dependenţă. Mateina a fost revendicat ă ca fiind un stereoizomer al cofeinei dar,
cu toate acestea, substanţă diferit ă . Oricum, acest lucru este imposibil deoarece cofeina nu are
stereoizomeri. Astfel, mateina e un sinonim al cofeinei. Maté poate conţine în frunze aproape
aceeaşi cantitate de cofein ă ca şi boabele de cafea. Datorit ă modului de preparare, la sfârşit o
ceașca de mate, în general, conţine mai puţină cofeină decât o ceaşcă de cafea. Maté mai conţine
doua alte xantine (compuşi ca şi ai cofeinei): teobromine (ca şi în boabele de cacao) şi teofiline
(ca şi in ceaiul obişnuit) care are efect asemănător cu al cofeinei.
A fost dovedit ca maté are o puternică capacitate anti-oxidantă şi poate reduce câteva efecte oxidative ale
stresului asupra organismului.
MODELUL LATINO – AMERICAN DE PREPARARE A CEAIULUI
În America Latină se beau în general „mate” şi „onse”, băuturi preparate din alte plante decât planta de ceai. Însă, în Cuba, Jamaica, Guatemala,Honduras, Belize, Barbados şi alte foste colonii britanice din insulele Caraibe s-a păstrat tradiţia consumului ceaiului negru în amestec cu ceaiuri verzi, însă pregătit într-o altă modalitate. Elementele componente ale acestui „ceai” sunt : un amestec de ceai negru cu ceai verde, în proporţie de 4 la 6, 1 litru de apă, 1 ananas, o lămâie, 15 bucăţele de zahăr. Ananasul se curăţă şi se taie cubuleţe de circa 1 cm, se stropeşte cu rom, se acoperă cu zahăr pudră şi se pune la rece pentru 24 de ore. Se prepară ceaiul în mod tradiţional, infuzându-se însă circa 10 – 12 minute după care se răceşte. Se rade în ceai coajă de lămâie după care se stoarce lămâia în ceai, se adaugă ananasul îmbibat cu rom şi se toarnă în cupe umplute cu gheaţă. Acest mod de preparare este extrem de răspândit fiind considerat o reţetă cubaneză.
În America Latină se beau în general „mate” şi „onse”, băuturi preparate din alte plante decât planta de ceai. Însă, în Cuba, Jamaica, Guatemala,Honduras, Belize, Barbados şi alte foste colonii britanice din insulele Caraibe s-a păstrat tradiţia consumului ceaiului negru în amestec cu ceaiuri verzi, însă pregătit într-o altă modalitate. Elementele componente ale acestui „ceai” sunt : un amestec de ceai negru cu ceai verde, în proporţie de 4 la 6, 1 litru de apă, 1 ananas, o lămâie, 15 bucăţele de zahăr. Ananasul se curăţă şi se taie cubuleţe de circa 1 cm, se stropeşte cu rom, se acoperă cu zahăr pudră şi se pune la rece pentru 24 de ore. Se prepară ceaiul în mod tradiţional, infuzându-se însă circa 10 – 12 minute după care se răceşte. Se rade în ceai coajă de lămâie după care se stoarce lămâia în ceai, se adaugă ananasul îmbibat cu rom şi se toarnă în cupe umplute cu gheaţă. Acest mod de preparare este extrem de răspândit fiind considerat o reţetă cubaneză.
Parteneri
In curând
