Ceainaria Gourmandise

PREPARAREA CEAIULUI ÎN TIBET


Un proverb tibetan spune că omul poate rezista fără apă 3 zile iar fără ceai una singură. Este foarte adevărat că ceaiul tibetan nu seamănă deloc cu ceea ce înţeleg europenii prin ceai. Ceaiul preparat atât în Tibet cât şi înregiunile muntoase din Afganistan (munţii Hinducuşi), Sikkim (India), Buthan,Nepal şi Mongolia utilizează ca şi componente ceaiul verde presat, în concentraţie mare (circa 75 – 100 gr ceai /litrul de apă), lapte, unt, făină şi sare.Componentele pot varia de la zonă la zonă astfel laptele poate fi de vacă, capră, oaie, iapă, cămilă sau iak iar untul poate fi înlocuit sau completat cuuntură topită, făina poate fi de grâu, de secară sau înlocuită cu orez şi mei. Se poate adăuga piper boabe, foaie de dafin sau alte condimente. Ceaiul propriu zis denumit „chasuima” se prepară astfel : ceaiul presat se zdrobeşte sau se macină pulbere şi se acoperă cu 1 litru de apă rece după care se pune la fiert. Când apa dă în clocot se adaugă ½ litru de lapte, o lingură de unt de iak, precum şi circa 100 gr. De făină prăjită în unt şi ½ pahar de făină de orez. Toate acestea se mai dau în clocot şi se adaugă sare după gust. Tot acest amestec se fierbe 10 -15 minute amestecând continuu, după care se strecoară prin sită şi se toarnă într-un butoiaş lunguieţ care se agită continuu până când se obţine o băutură extrem de consistentă cu un efect tonic deosebit. Uneori nu se foloseşte decât un pahar de apă cantitatea de lichid fiind completată cu lapte.Acest fapt se datorează lipsei unei ape potrivite pentru ceai în zone aride şi sărăturoase. Băutura abţinută este extrem de tonifiantă fiind capabilă să restaureze instantaneu resursele fizice ale consumatorului. De altfel, pentru regiunile muntoase tibetane este specifică aprecierea distanţelor nu în unităţi de măsură ci în piale de ceai.