Ceainaria Gourmandise

Obiceiurile băutului ceaiului în China

China are multe tradiţii şi obiceiuri legate de băutul ceaiului, dintre care unele sunt specifice numai anumitor provincii, iar altele sunt comune pe tot cuprinsul ţării. Vânzarea ceaiului este Înregistrată ca una dintre cele şaptezeci şi două de ocupaţii, iar în trecut existau prăvălii în care nu se vindea decât ceai. Chinezii beau ceai în multe feluri. În mod tradiţional, mulţi oameni sugeau ceaiul, adică luau o lingură de ceai şi îI sugeau cu zgomot. Această metodă le permitea să aprecieze pe deplin gustul ceaiului, însă în ziua de azi puţini mai beau ceaiul în acest fel, deoarece este considerat foarte grosolan. Acum se obişnuieşte mai mult să se bea ceaiul cu sorbituri foarte mici, din ceşcuţe mici, pentru a-i savura la maxim aroma. Unii beau ceaiul şi pe urmă mănâncă frunzele de la fundul ceştii, în timp ce alţii care vor să-şi astâmpere setea îI dau pe gât cu înghiţituri mari. Muncitorii însetaţi de pe şantierele de construcţii deseori cumpără castroane mari de ceai de la vânzătorii locali de ceai , deoarece ceştile tradiţionale de ceai sunt în mod normal prea mici pentru a le astâmpăra setea. Aceste castroane mai mari sunt cam de mărimea unui bol pentru orez.

Totuşi, băutul ceaiului nu constă doar în aprecierea gustului lui sau în capacitatea de a-I revigora pe consumator, ci este şi un eveniment social , oferind nesfârşite prilejuri de a bârfi, de a discuta afaceri sau de a înfăptui anumite ritualuri. Ori de câte ori o persoană primeşte acasă un oaspete, trebuie să servească ceai în semn de bun-venit, fie că îI cunoaşte sau nu. Dacă oaspetele este important, gazda îi va servi ceaiul de cea mai bună calitate în cel mai bun serviciu de ceai pe care îI are.

În marile oraşe, precum Canton, băutul ceaiului cu dim sum a înlocuit micul dejun şi este un moment de socializare şi de a discuta despre afaceri. În China, cuvântul restaurant se referă literar la o clădire în care se bea ceai. Obiceiul de a mânca gustări la ceai a apărut la început la sate, unde săracii cărora le plăcea obiceiul de a-şi trata musafirii cu ceai îI serveau cu produse de patiserie.

Oferirea de daruri constând din ceai este alt obicei sătesc ce s-a răspândit la oraşe. Dacă un tânăr voia să curteze o tânără, familia lui trimitea un peţitor acasă la ea cu un dar de frunze de ceai. Familia fetei prepara ceaiul şi conversa cu peţitorul. Dacă familia bea ceaiul, asta însemna că era de acord cu propunerea de logodnă; dacă lăsa ceaiul neatins, asta indica faptul că refuza propunerea. Un peţitor (sau o peţitoare) putea să viziteze familia fetei.