Ceainaria Gourmandise

EVOLUŢIA CEAIULUI IN CHINA

În timpul dinastiei Ching (1644 -1912), moralul poporului chinez a scăzut, şi la fel şi popularitatea ceaiului. Cauza acestui lucru a fost În parte influenţa străină, dar şi războiul şi opiul. Nu doar că s-au făcut foarte puţine cercetări În domeniul ceaiului, ci s-au schimbat şi obiceiurile băutului ceaiului : În timp ce ceaiul fusese Întotdeauna folosit pentru a-i întâmpina pe oaspeţi şi a-i încuraja să-şi prelungească şederea, acum cei din clasele de sus şi de afaceri aşteptau ca musafirii să plece odată ce şi-au terminat ceaiul.

În 1911 a fost întemeiată Republica Chineză, după detronarea dinastiei Manchu, iar treizeci şi opt de ani mai târziu, În 1949, s-a format Republica Populară Chineză. Pe parcursul ultimilor o sută de ani ceaiul a devenit un produs de larg consum, şi oamenii au început să-I bea în combinaţie cu alte activităţi. De exemplu, în provincia Fukien ceaiul se bea în ceainării, dar şi în băi publice, în timp ce în Canton ceaiul se servea cu dim sum. Ceainăriile erau şi locuri de Întâlnire pentru a sta la taifas. Cu toate acestea, interesul pentru ceai de dragul lui s-a reaprins, şi bogătaşii au început să autorizeze cercetări pentru a se descoperi ceaiuri speciale, de lux, care să fie apreciate, ca în trecut, doar pentru gustul lor.

De-a lungul multor generaţii, prepararea ceaiului a devenit o artă pretenţioasă, care a cunoscut mari perioade de înflorire, precum şi perioade de declin. Totuşi, cultura ceaiului este încă foarte vie în China şi s-a răspândit pe tot globul. Ştiinţa şi datinile ceaiului acumulate prin veacuri s-au transmis din generaţie în generaţie şi diferă în diversele regiuni ale Chinei. Varietăţile de ceai diferă de la regiune la regiune, iar locuitorii fiecărei regiuni şi-au elaborat propriile moduri de a prepara, a servi şi a bea ceai. De exemplu, locuitorii din sudul Xijiang-ului (Sinkiang) beau ceai ca atare, fără să adauge lapte şi sare, în timp ce locuitorii din nordul aceleiaşi provincii beau ceaiul cu lapte şi sare, la fel ca mongolii. Această metodă este asemănătoare celei după care se bea ceaiul englezesc. În sudul Chinei, oamenii mai adaugă şi piper şi kuei pi (coajă de cassia), şi fierb ceaiul patru minute înainte de a-I turna şi a-I bea. Această băutură este considerată foarte sănătoasă, deoarece piperul creşte pofta de mâncare, iar kuei pi ajută în cazuri de insuficienţă respiratorie. Pentru a beneficia la maxim de efectele acestei băuturi se recomandă să se bea de cel puţin trei ori pe zi în timpul meselor. Diversitatea obiceiurilor băutului ceaiului în China este o reflectare veridică a diferitelor identităţi istorice şi culturale ale fiecărei provincii şi a gradului în care ceaiul a pătruns în toate aspectele societăţii chinezeşti.