Ceainaria Gourmandise

Epoca de aur a ceaiului

În această perioadă, frunzele de ceai ca atare (vărsate sau vrac) erau rareori folosite la prepararea ceaiului, deoarece frunzele erau aburite, apoi zdrobite şi prefăcute în tablete sau bile de ceai, care se puneau în apă pentru prepararea ceaiului. Frunzele vrac erau de obicei oferite în dar regilor şi oamenilor importanţi sau erau dăruite de regi ca răsplată supuşilor loiali. Când importanţa ceaiului a crescut, casele regale au trimis specialişti să caute noi varietăţi de plante de ceai şi să elaboreze moduri de a le cultiva, iar pe alţii i-au însărcinat să inventeze moduri diferite de preparare a ceaiului şi de a-I bea. Pe măsură ce ceaiul devenea din ce în ce mai popular şi mai integrat în obiceiurile chinezilor, regii au început să introducă o nouă taxă: taxa de ceai.

Băutul ceaiului în timpul dinastiei Sung (960 -1279) a continuat moda începută pe vremea dinastiei Tang (618 -907). Împăratul Hui Tsung a scris renumita sa carte Ta Kuan Ch'a Lun, în care oferă amănunte precise despre măiestria necesară în toate aspectele cultivării, procesării, preparării şi băutului ceaiului. Împăratul Hui Tsung credea cu tărie că ceaiul alb, deşi cel mai rar şi mai greu de procesat, este cel mai bun ceai. Cum ţara cunoştea o perioadă de pace, el i-a încurajat pe oamenii de pretutindeni să se bucure de beneficiile băutului ceaiului, printre care se numărau buna dispoziţie şi seninătatea. Tot cam pe atunci, specialiştii au elaborat moduri de preparare a frunzelor ca atare pentru a face ceai (nu din tablete şi bile de ceai ), şi oamenii au început să fiarbă frunze de ceai în vase proiectate anume şi să bea ceaiul din ceşti speciale. Ei au descoperit că ceramica influenţa în mare măsură gustul ceaiului, şi olarii au început să-şi perfecţioneze şi să-şi diversifice meşteşugul. În felul acesta, influenţa ceaiului a pătruns în multe aspecte ale

societăţii.

În timpul dinastiei Ming (1368 -1644) cercetarea s-a concentrat asupra conservării ceaiului şi a simplificării metodelor de preparare fără a i se compromite gustul. S-au elaborat moduri noi de producere a ceainicelor de ceramică durabile, rezistente la temperaturi mari şi totuşi fine. Calitatea porţelanului chinezesc nu avea rival, şi cantităţi uriaşe de porţelan erau exportate în Europa. Şi în ziua de azi serviciile de ceai Jixing tzuha, care conţin concentraţii mari de fier, sunt considerate cele mai bune şi sunt renumite în toată lumea. Cam prin această perioadă, gustatul ceaiului a devenit o profesie recunoscută şi era la modă să participi la unul dintre

multele concursuri de ceai. La aceste concursuri se acordau premii pentru cel mai bun producător de ceai, cel mai bun preparator de ceai şi cele mai bune servicii de ceai. Guvernul a redus taxa de ceai şi a încurajat cultivarea şi producţia de masă a ceaiului.