Tradiție si legenda
Istoria cafelei începe cu povestea unui oier din Etiopia, pe nume Kaldi. Era in anul 850 i.Ch. Aflat la pășunat cu oile, ciobanul a observat ca acestea se purtau ciudat, alergând dintr-o pare in alta. Kaldi le-a urmărit, bănuind ca sursa comportamentului lor era una dintre plantele pe care le consumaseră. Așa a observat ca oile mâncaseră niște boabe roșii. Curios, a gustat si el si a avut parte de o surpriza: a devenit brusc foarte agitat. Dar legenda are doua variante. Una dintre ele spune ca oierul a luat boabe si i le-a dus unui călugăr din zona, care la rândul lui le-a consumat. In cea de – a doua, călugărul este cel care îl vede pe Kaldi si oile sale, gusta din boabe si găsește inspirația divina.
Traseu:
Intr-adevăr, pe pamantul Etiopiei au crescut primii arbuști de cafea. Arabii sunt însa primii care i-au cultivat in plantații, pentru ca solul si clima le-au permis acest lucru. Explicația pentru care in tarile musulmane cafeaua este intens consumata este una de ordin religios. Deoarece le este interzis alcoolul, aceștia au făcut din cafea o băutura tradiționala, mai ales ca, fiind nevoiți sa se roage de cinci ori pe zi, ea ii ajuta sa ramana treji. Pe măsura ce creștea cererea pentru cafea, s-au înmulțit si numărul cafenelelor. Apoi, comercianții arabi au răspândit cafeaua in Europa.
Cafeaua diavolului. Cafeaua a făcut parte din cultura araba secole de –a rândul, dar nu același lucru poate spune despre cultura vest-europeana. In momentul in care cafeaua a ajuns la Roma, preoții au atacat-o si au interzis consumarea ei. Preoții credeau ca aceasta cafea este băutura diavolului. Spuneau ca ea ar fi fost inventat de diavol ca un substitut al vinului. Cum pentru creștini vinul era o băutura sfințita de Christos, cafeaua, dup aparerea lor, era substitutul lui Antichrist. Se spunea ca, daca un creștin bea din băutura diavolului , risca sa fie condamnat pe veci. Abia in anul 1500, Papa Clement al VII-lea a pus capăt disputei. Intrigat de aroma puternica a cafelei, a gustat –o si i-a plăcut atât de mult, incat a binecuvântat-o. Papa era de părerea ca „izgonirea” cafelei din lumea creștina ar înseamnă un păcat foarte mare.
KAFFEHAUS. Legenda spune ca prima cafenea di Viena, Kaffehaus, datează din timpul asediului turcilor din 1683. Turcii au fost învinși si , retrăgându-se in graba, au uitat niște saci cu boabe maronii. Primarul Vienei a facut cadou aceasta prada-500 de saci cu boabe de cafea-unui polonez, Joseph Geor Kolschitzsky. Cu acest capital, el a deschis pe malul Dunarii, faimosul Kaffehaus, care se numea „La sticla albastra”.
Pana la jumătatea secolului al XVII-lea , cafeaua devenise deja o băutura foarte populara printre europenii. Aceștia au dus robuștii de cafea si peste Oceanul Atlantic. In America de Nord, ceaiul a fost curând înlocuit cu licoarea neagra. Tarile din America de Sud au devenit foarte repede producătoare de cafea, deoarece condițiile de acolo sunt prielnice cultivării arbuștilor de cafea. Mai mult, astăzi Brazilia este cea mare exportatoare de cafea din întreaga lume.
Uneori o cafea buna in zorii zilei ne poate schimba dispoziția. Ne poate trezi, ne poate bine – dispune si astfel ieșim din casa cu zâmbetul pe buze. Cafeaua este pretextul pe care îl folosim pentru a ne vedea cu prietenii, pentru a sta de vorba si a afla ce mai este nou in viața fiecăruia. Cafeaua este licoarea care se potrivește oricărei ocazii.
La filtru, espresso, cappuccino, sau in combinație cu alcool, cafeaua este un stimulent extraordinar pentru trup si minte.
Ritualuri.
Cafeaua este prietinul studenților care stau invata pana dimineața, al celor care lucrează noaptea, al scriitorilor care au nevoie de un impuls aromat, al celor care se trezesc in zori…
Fiecare avem ritualul nostru de a bea aceasta licoare. Începem cu ceașca preferata. Continuam cu îndulcitorul care poate fi zaharina, zahar alb sau brun sau poate iubim pur si simplu cafeaua neagra. Apoi avem un colțișor al nostru unde ne refugiem pentru a savura aroma unei cafele proaspete. La masa din bucătărie, la birou, citind ziarele, pe balcon sau terasa…
Cafeaua, prin tot ceea ce înseamnă ea in viața noastră, creează obișnuințe de care ne dezvățam cu greu. O data ce obiceiurile legate de ea ne-au intrat in sânge ce greu vom putea sa facem altfel.
Amintiri. Cafeaua trezește amintiri. Ne aducem aminte de o privire anume, de o melodie draga, de un sărut, de o strângerea de mana. Toate le asociem cu gustul cafelei. Nu e numai o memorie a gustului, ci o memorie care ne invadează toate simțurile, pentru ca aceasta licoare are magia ei pe care nu o putem ignora.
Cafeaua poate fi băutura care ne insoteste din anii tinereții pana in ci ai batranetii, imbiinde –ne, trezindu-ne si invaluindu-ne in savoarea ei deosebita.